Treisprezece

Atunci când, de treisprezece luni de zile, pluteşti în derivă măcinându-ţi pasiunea într-o nesfârşită aşteptare a unui miracol salvator, care ar trebui să ţină de firesc, este greu să te menţii într-un echilibru emoţional. Şi atunci artistul din povestea noastră jonglează ca un acrobat pe sârmă, într-un abia controlat râsu’ – plânsu’, cu dorinţa de a-şi împlini visul şi spaima de a nu se rata definitiv. Este capabil, profesional, de orice compromis care să-l aducă din nou în lumina efemeră a reflectoarelor, în lumina obsedantă a creaţiei şi,  mai ales,  să-l ţină acolo într-o continuă ardere vie.

E greu, complicat şi uneori de neînţeles să fii OM – CREATOR, dar este şi mai devastator să-ţi abandonezi cu bună ştiinţă visele. Un suflet fără vis este un suflet mort! Ori, în faţa morţii, OMUL – ARTIST alege viaţa….murind arzând.

Povestea noastră poate fi povestea oricui.  Oricare dintre noi, oricine care nu a încetat să creadă, care nu şi-a abandonat visul.  Visul lui!  Povestea oricărui artist dăruit şi ignorat de o societate care nu e în stare nici să-şi recunoască, nici să-şi aprecieze şi nici să-şi păstreze valorile. Râdem în faţa morţii,  plângem în faţa vieţii şi înnebunim în spatele lor continuând să ne  „jucăm”  jocul.  Fără a aştepta aplauze căci,  aşa, ca în teatru,  şi în viaţa reală regula de aur rămâne aceeaşi, simplă şi limpede:  „Jocul e să joci.” Iar artistul  îşi  joacă  jocul şi rolul arzând şi purificând cu înţelesurile arderii lui trăirile fiecăruia dintre noi, simpli spectatori.

Ne propunem un spectacol viu, sincer, direct, curat în care tăcerile şi cuvântul cu înţelesurile lui primează,  în care,  timp de o oră,  să avem curajul de a ne privi ochi în ochi, suflet în suflet,  trăind fără a ne judeca prea aspru. Vieţile fiecăruia pot fi schimbate neaşteptat, fie dintr-un gest,  o privire, un cuvânt, o tăcere, o poveste, o poezie, sau fie chiar de o telegramă laconică. Aici „TREISPREZECE” (luni de aşteptare tensionată), reprezintă şi ghinionul şi succesul cu un singur sens:  nimic nu este întâmplător şi totul are şi un preţ.  Fericirea cu durerea;  bucuria cu tristeţea.  Contează,  însă,  cum?  Ce alegem depinde numai de noi. „TREISPREZECE” este o provocare şi un omagiu.  Este o bucurie şi o durere, este o aşteptare şi o împlinire. Este viaţă pur şi simplu. Atât.
Radu Botar

Cornel Miron

Radu Botar