Mofturi

„De ce apelăm și astăzi la replicile lui I.L. Caragiale? Probabil pentru că, de sub măștile lui Mache, Lache și Mitică, ne este mai ușpr să spunem adevăruri despre școală, familie și politică, despre societate în general, adică să punem ghilimele dramaturgice peste ce gândim și n-avem curajul să spunem.

Dar Caragiale n-a fost întotdeauna un complice blând al metehnelor dâmbovițene. Iată ce-i răspundea lui Al. Vlahuță într-o scrisoare:

„…neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pân-acuma dospit cumsecade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frântă; încă nu crede în dreptate; încă nu poate scoate din sânu-i pe cine să-i poată comanda; încă nu știe de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată încredere în nimini…Fript cu lapte, suflă și-n brânză”

Geniul dramaturgului a pus în ramă – cu umor amar – datele genetice ale societății românești de acum mai bine de 100 de ani, cauterizând cu tandrețe balcanică bubele epocii: superficialitatea, prostia fudulă, vorbăria goală, mica înțelegere a traficului de influență, nepotismul, șmecheria de doi bani, adulterul casnic și politic…

O fi Caragiale etern, dar și noi – românii – avem sârguința de a ne păstra obiectivele seculare…” – Andrei Mihalache